0
POPSUltima scrisoare de Mihai Beniuc (des recitata de Florian Pittis)
Sfârsitul a venit fãrã de veste. Esti fericita? Vãd cã porti inel. Am înteles, voi trage dunga peste Nãdejdea inutilã. Fã la fel. Nu, nici un cuvant, nu-mi spune cã-i o formã. Cunosc însemnãtatea ei deplin. Stiu, voi aveti în viatã altã normã. Eu însa-n fata normei nu mã-nchin. Nu te mai cânt în versuri niciodatã, Mai mult în drumul tãu nu am sã ies. Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovatã Si n-am sã spun cã nu m-ai înteles. A fost desigur, numai o gresealã. Putea sã fie mult - nimic n-a fost. În vesnicia mea de plictisealã Tot nu-mi închipui cã puneai vre’un rost. Si totusi, totusi, câteva atingeri Au fost de-ajuns sã-mi deie ameteli. Vedeam vãzduhul fluturând de îngeri, Luminã-n noaptea mea de îndoieli. Când degete de Midas am pus, magic, Pe frageda fiintã-a ta de lut, Simteam în mine murmurul pelagic, Al sfintelor creatii de-nceput. Vedeam cum peste vremuri se înaltã Statuia ta de aur greu, masiv, Cum serioase veacuri se descaltã Si-ngenunchiate